Istoria pe care o să v-o povestesc nu-i foarte cunoscută; fiindcă cărţile de text nu ne povestesc antecedentele faptelor istorice, dar acestea există şi persoanele care vrem să ştim mai mult nu ne conformăm cu detaliile simple pe care ni le povestesc nişte cărţi, de aceea o să vă povestesc cum s-a format compromisul de pe Caspe.

Istoria cea mai strălucitoare a satului Ayllón se situează în vara 1411. Regele Aragonului, don Martin I, cel Uman, murise fără succesiune. Regatul se afla într-o situaţie critică şi erau mulţi pretendenţi: Iacob, contele de Urgell, s-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Petru III; Alfonso, duce de Gandia; contele Foix, căsătorit cu infanta Ioana a Aragonului; don Fadrique, fiul legitim al lui Martin al Siciliei şi prin urmare nepotul lui Martin I; Luis de Anjou, duce de Calabria, şi don Ferdinand, conte de Trastámara, numit şi de Antequera, fiul lui Ioan I rege al Castiliei şi fiul Eleonorei de Aragon, o altă fiică a lui Petru III.

Don Ferdinand era cea mai apropiată rudă, fiindcă don Fadrique nu fusese legitimat pentru a succeda coroana catalano-aragoneză, şi în plus avea o mare faimă, mai ales mulţumită victoriilor lui în Andaluzia şi cucerirea oraşului Antequera, de încolo supranumele lui. Între timp, bărbaţii de bună voinţă încercau să pună de acord Curţile Aragonului, ale Cataloniei şi ale Valenciei. Trebuia să se menţină unitatea şi pentru acest scop a fost nevoit să se accepte un acord pentru a rezolva anarhia care se formase. Acest acord s-a fundamentat în numirea a nouă oameni, trei pentru fiecare dintre regatele confederate, care s-au reunit în Caspe.

Între timp, intrigile politice au făcut ca don Ferdinand să se instaleze în Ayllón, chemând-o pe regina Caterina din Láncaster şi pe nepotul său, regele Ioan al Castiliei, mai târziu Ioan II, unde s-au transferat de la Riaza pe data de 16 iulie 1411. Puţine zile după aceea a ajuns şi în Ayllón, de la Toledo, marele taumaturg Sfânt Vincent Ferrer, chemat şi de regi, găzduindu-se în conventul Sfântului Francisc. Aceasta este o faimă pe care a predicat-o în faţa lor şi i-a sfătuit pe regii că evreii trebuiau să aibă cartiere separate de creştini. Zice Vergara în „Historia de la Insigne Ciudad de Segovia”, de la Institutul Diego de Colmenares: „Pe data de 16 iulie 1411 s-au reunit în Ayllón cu don Ferdinand de Antequera, domnul acestui orăşel, regii Caterina şi Ioan II, primind o ambasadă de Carol, nobil din Navarra, şi vederea Sfântului Vincent Ferrer”. Am făcut această referinţă când am menţionat că don Ferdinand de Antequera a fost domn al orăşelului Ayllón.

În ceea ce a nimerit alegerea lui Ferdinand de Antequera în Compromisul de pe Caspe în discutata personalitate ca politician şi războinic; a fost în legătură cu aceste reuniuni? Se pare că în acestea se află destinul, fiindcă Sfântul Vincent Ferrer a fost cel mai neobosit apărător al lui.

Compromisul de pe Caspe: Fragmentul ciornei, datat în Caspe (5 iunie 1412) care aparţine actei deputaţilor care l-au ales ca rege pe Ferdinand de Antequera, unde numele „Ferdinand” a fost şters de vreun funcţionar al cancelariei şi adăugat ulterior la margine.